SPERANTA
Timpul s-a oprit pentru o clipa atunci cand din cutia Pandorei iesise ea, SPERANTA. Mica, obosita si timida, ea ii zambise Omului. In ignoranta sa, acesta o alungase cu un gest arogant. Minciuna, lenea, nepasarea si ura toate viciile si pacatele omenirii au fost imbratisate cu tandrete da catre acesta.
Tinzand spre PERFECTIUNE sufletul pacatos al omului isi aminti atunci de ea, Speranta. Ranita, obosita si tremuranda ea isi intoarse privirea spre cel care i-a ras in fata atunci, la inceputul timpului. Nu s-a oprit din drumul ei, indepartandu-se usor. De atunci omul alearga fara incetare dupa ea, doar, doar o va intoarce din drum. Nu o pierde niciodata, insa nici nu o poate avea, macar pentru o clipa, cat sa-i atinga fruntea macar…
<thor> Argos – Grecia 1 oct 2005
